Povești apicole într-o seară de duminică: Vacanță cu zumzet, legendă și glume (cam groase)

Poveștile noastre apicole publice de duminică intră acum într-o binemeritată pauză până în septembrie, așa că vă lăsăm pe voi să numărați duminicile, să vă pregătiți microfonul, glumele și eventuala cameră – căci, cine știe, poate la reluare avem noi participanți curajoși care să spargă gheața (promitem să nu-i judecăm dacă sunt în pijama sau fără ciorapi). Până atunci, să nu uităm să râdem de „cârnații cu miere” făcuți în UK, care au intrat în legendă la ultima noastră întâlnire, deși nimeni nu a pus niciodată pe masă o rețetă clară!

Ne-am plimbat prin multe stări și teme în aceste duminici: de la momente de liniște profundă, când unii au părut că fac meditație apicolă din lene de a vorbi, până la replici usturătoare, glume acrișoare și chestii numai bune de pus în „manualul apiculturii cu umor”. Am văzut cum aplicația CPA face ordine în piața mierii – un fel de poliție informatică anti-bișnițari care vând miere cu lebăr și cartofi la pachet, fără să le pese câtuși de puțin. Sunt câțiva care chiar ne-au impresionat, deși unii mai tăceau mai mult decât albinele iarna!

S-au strecurat discuții serioase despre bruma neașteptată de iulie, polen fosforescent (nu, nu e film SF, e realitatea apicolă!), tratamente cu acid formic și benzi oxistrip, dar și despre cum unele stupuri au două regine pe aceeași ramă, pentru că albinele știu să coopereze și să macine planuri de back-up mai bine decât orice echipă de spioni.

Nu lipsesc nici conflictele, adevărurile spuse pe șleau, confesiunile despre pierderi dureroase de stupi, dar nici ironia care transformă totul într-un spectacol de stand-up apicol. Comentariile de pe YouTube au adus la lumină și nemulțumirile, dar și invitații la rigoare și transparență: că fiecare să-și pună experiența pe masă, să nu mai vină „cu povești din Italia” dacă habar n-au de ce fac acolo la stup. S-au propus glume cu „plăcuțe de înmatriculare” pentru apicultori, cu număr de familii și locație, să știm clar cine e în stupina virtuală. Totul în spiritul comunității, cu un sarcasm fin și poftă de glumă.

Uneori pare că vorbim mai mult unii cu alții prin MUTE, decât cu microfonul deschis, dar asta face farmecul — un soi de „mutărie” ritualică în care abia aștepți să spargă cineva gheata cu o replică novatoare, o poezie apicolă sau o poveste cu mătci șmechere.

Să nu uităm că, pe lângă duminicile publice, evenimentele private „Apicultura de joi” continuă să adune pasionații și să facă lumină în stup și pe ecrane. Ne auzim joi, 24 iulie, pentru cine vrea să rămână aproape de stupul digital și să împărtășească secrete bune, sau măcar o glumă bună despre cine a uitat să schimbe regina la timp.

Pe scurt, vă lăsăm cu aceste amintiri pline de zumzet, ironie și… aluzie la cârnați cu miere, pentru că fără glume groase și nebunii apicole, viața ar fi prea dulce și plictisitoare. Vă așteptăm cu drag la primul Meet din septembrie – fără dată fixă încă, ca să vă ținem curioși și să numărați duminicile cu poftă! Pregătiți-vă microfonul, camera și simțul umorului: vom avea nevoie cu toții!

PS: Pentru toți cei care tremură când sunt chemați să deschidă microfonul sau camera, Seamus O’Buzz a inventat „rețeta de curaj irlandez” pe care o recomandă în special celor din „mutăria eternă” ce n-au reușit (încă!) să-și facă apariția la „Apicultura de joi”. Ce conține leacul? Whisky fin, o lingură sănătoasă de miere și o mână de polen fosforescent (doar pentru vibe, să uiți că te privește lumea). Seamus zice că, după trei păhărele, nici nu te mai interesează dacă ai sau n-ai microfon: „vei debita povești cu atâta încredere și entuziasm, încât și moderatorul va cere pauză să-și facă un ceai!”